FETELE TERREI

 
 

Agricolă, urbană, împădurită, deşertică, înzăpezită, acoperită de ape ori de flori – sunt tot atâtea feţe ale Terrei, planeta cu miliarde de chipuri, cu care ne surprinde de fiecare dată când o privim. Magnifică în colosala ei diversitate, diversitate pe care am sporit-o şi noi prin nenumăratele şi feluritele schimbări pe care le-am adus locuinţei noastre cosmice – cu consecinţele de rigoare, fireşte – Terra rămâne, pentru noi, la nivelul de cunoaştere de azi, o planetă fără seamăn în Univers. În ciuda repetatelor anunţuri privind descoperirea a câte unui corp ceresc „asemănător Pământului”, nimic din ceea ce ştim până acum nu ne îndreptăţeşte să fim încredinţaţi că undeva ar mai putea exista o planetă ca a noastră: cu viaţă - viaţă bogată, infinit de felurită, aflată în veşnică mişcare şi veşnică schimbare. Felul în care arată azi Terra reflectă existenţa de miliarde de ani a formelor de viaţă, de la cele mai primitive făpturi unicelulare pînă la vertebratele superioare; toate au modelat Pământul începuturilor, făcându-l aşa cum e azi. Dinamica acestui proces vital se oglindeşte în fiecare chip al planetei.
Pădurea… Chiar şi de la această înălţime se poate vedea cât e de diversă: un amestec de specii de arbori, conifere şi foioase, convieţuind în armonie deplină şi rezistând, ca întreg, tocmai datorită acestor deosebiri, care consolidează întregul şi îi dau putere.


Prin contrast, monotona uniformitate a culturilor agricole nu poate fi întreţinută decât cu greu, iar imaginea avionului înceţoşând totul într-un nor de pesticide arată limpede ce preţ trebuie să plătim pentru o asemenea "perfecţiune" artificială.


Geometrie terestră: câmpurile cultivate ale acestei regiuni din Turcia amintesc coloristic de covoarele turceşti vechi, cu amestecul lor de nuanţe, bogat, dar odihnitor ochiului. Mozaicului de linii drepte i se opune modelul "cu buline" verzi ori gălbui al culturilor americane din Kansas: aspectul circular e dat de utilizarea instalaţiilor de irigare cu pivot central - sisteme de udare ce împrăştie apa în jurul unui aspersor fixat în mijlocul peticului irigat.





Apa: apa care hrăneşte vegetaţia bogată de pe maluri şi apa care … lipseşte deşertului (Arizona), unde doar o vegetaţie săracă, din specii anume adaptate uscăciunii aerului şi pământului, poate trăi.


Albastru şi verde: înainte de a ajunge la marea cea adevărată, Dunărea se pierde într-o mare de stuf şi papură - Delta.

Şi.. o mare de roz: o uriaşă colonie de flamingo, acoperind faţa unui lac.


Şi din nou albastru şi verde, de data acesta nu juxtapuse, ci amestecate, dând naştere unei ameţitoare nuanţe de turcoaz: apele călduţe şi puţin adânci, pline de o viaţă neastâmpărată şi multicoloră, ale recifelor Marii Bariere de Corali a Australiei.


Contribuţii ale omului: carpetele colorate, riguros trasate cu rigla, ale culturilor olandeze de flori; jungla de beton şi sticlă a marilor oraşe croite vertical şi panglicile de asfalt ale şoselelor, ce schimbă profund şi durabil peisajul…



…dar şi o intervenţie mai blândă, ce face peisajul accesibil omului, fără a-l violenta: lunga pasarelă de lemn ce străbate Parcul Naţional Plitvice (Croaţia), printre privelişti paradisiace cu cascade, arbori şi lacuri de culoarea peruzelei, lăsând urma trecerii speciei noastre prin viaţa planetei...   

 
sursa:wwwDescopera. ro